A trecut o luna..o luna in care am devenit o alta persoana,o luna in care am descoperit cine imi este prieten cu adevarat si cine nu.O luna in care o persoana care cu mult timp in urma(luni) o credeam nesemnificata a ajuns sa insemne totul pentru mine,o persoana care a invatat sa ma iubeasca indiferent de crizele/figurile/talentele pe care le fac (cum am spus in alta postare sunt o regina a dramei),care sa ma pretuiasca cu adevarat.Desi am gresit fata de cineva...am facut-o pentru mine,in fond in viata e bine sa fii egoist (excesul dauneaza);poate la inceput nu eram asa de sigura de durata relatiei...mai bine spus nu eram sigura de sentimentele mele..dar cine a spus 'nu realizezi ce ai avut pana-n monmentul in care-l pierzi' a stiut ce zice.Poate ca despartirea aia de o zi a a fost mai mult decat aveam nevoie ca sa imi dau seama de ce fel de persoana am langa mine.Ma simt atat de ciudat sa spun toate asta..dar asta sunt si poate ca fara EL nu as fi putut sa spun toate astea,poate pentru ca nimeni nu ma facut atat de fericita incat sa spun astfel de lucruri.Desi inca gresesc/calc stramb fata de el prin inconstiinta mereu este langa mine sa ma impinga sa merg mai departe orice/oricine ar incerca sa ma opreasca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu