Suna ciudat de penibil sa spun ca m-am indragostit din nou,de ceva mult mai puternic decat mine sau e doar in imaginatia mea. Mi se pare atat de absurd pentru ca a inceput din nimic,dintr-o singura privire mi-am pierdut capul iar acum suport consecintele.Mi se pare absurd sa iubesc o persoana care se iubeste doar pe ea.
M-am saturat sa sper ! Pentru ce?Pentru nimic?Nu multumesc!
E atat de ciudat si de prostesc sa visezi cu ochii deschisi la ceva de care sti ca nu va mai fi niciodata al tau.
E ciudat ,uneori durerea nici numai pare atat de reala..sau in cele mai dese cazuri te obisnuiesti cu ea.
Credeam ca o sa fie usor ,ca o sa pot trece si pe asta cum am trecut peste toate.
Zile,samptamani,luni au trecut si rana e la fel ,pot zice chiar mai mare.Sunt singura,desi in jurul meu sunt atatea persoane,sunt singura .
E mai mult decat chinuitor doar sa-i intalnesc privirea.
Nu plang ,nu-mi curg lacirmi,dar inima imi este secata.
Ce pot sa fac?Am incercat sa iubesc fara sa citesc prospectu' , fara sa stiu ce drog iau.
Dar intr-un final e doar o pierdere de timp .
Pentru ca cuvintele,sentimentele,gandurile si gesturile nu conteaza .
